póliță (pólițe),
s.f. –
1. Consolă,
placă. –
2. Raft, blidar. –
3. Stinghia inferioară a
jugului. –
4. Cormană. – Mr., megl.
puliță. Sl. (sb., cr.,
pol.)
polica, bg.
policŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα,
alb.
policë, mag.
pólcz. – Der.
policioară, s.f. (blidar;
cormană, apărătoare de
urechi;
Banat, jugastru).