pont (-turi),
s.n. –
1. (Înv.) Paragraf,
articol,
capitol. –
2. Moment oportun,
punct fix. –
3. Aluzie personală, insinuare. –
4. (Arg.)
Loc de unde se
poate fura ceva. Lat.
punctum, prin intermediul mag.
pont (
sec. XVII). – Der.
ponta, vb. (a
miza la
jocuri), din fr.
ponter;
pontator, s.m. (pontagiu, pontaș);
pontui, vb. refl. (Mold., a se
ciorovăi);
pontoarcă, s.f. (Arg.,
cheie), pare formație glumeață din
pont și
întoarce „a se răsuci”;
împontori, vb. (Bucov., a jigni).