posác (posácă),
adj. – Taciturn, morocănos,
prost dispus. Sl.
posekati „a
tăia”,
posekŭ „incizie”, cf. sb.
poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr.
abattre „a
abate”,
abattu „
lipsit de
putere”. Legătura cu sl.
posupiti „a se
bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu
mozoc (Scriban) nu este convingătoare.