posléde
adv. – În expresia înv.
de poslede: oboșnuit, de rînd. Sl.
poslĕdĭ „pe
urmă” (Tiktin). – Der.
posledui, vb. (a
confrunta, a verifica, a colaționa), din sl.
poslĕdovati, cultism din
sec. XVII, înv.;
posleț (var.
poslete), s.m. (ultima
țuică din distilare,
cea mai
proastă;
apă chioară);
posleți, vb. refl. (despre
țuica din distilare – a
începe să-și
piardă calitățile). Cf. Cihac, II, 279; Conev 64.