posomorî (posomorắsc, posomorît),
vb. – A se întrista, a se
întuneca, a se
mohorî. Sl., cf.
rus.
pasmurĕtĭ,
ceh.
posmouriti, sb.
nasumoriti (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 279; Tiktin). Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 299,
credea într-o proveniență dacică. – Der.
posomor, adj. (Trans., mohorît, încruntat);
posomoreală, s.f. (amărăciune, tristețe).