potlóg (potloáge),
s.n. –
1. Petic,
bucată de
piele sau de
talpă pentru cîrpit. –
2. Bucată de
piele în
general. – Var.
plotog, plotoagă, potloagă. Megl.
pulog. Sl.
podŭlogŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Miklosich,
Lexicon, 599; Cihac, II, 281; Conev 85), cf. bg., sb., cr.
podlog. – Der.
potlogar, s.m. (Trans., cîrpaci, golan, borfaș,
șarlatan;
șmecher,
hoț), pentru al
cărui semantism cf.
papugiu,încălța, potcovi;
potlogări, vb. (a pungăși);
potlogărie, s.f. (pungășie);
potlogăresc, adj. (de potlogar);
potlogărit, s.n. (hoție).