póznă (pózne),
s.f. –
1. Boroboață, trăsnaie. –
2. Belea,
bucluc. Origine incertă. Pare
legat de sl.
poznanije „cunoștință”,
dar evoluția semantică nu este
clară. Alte explicații nu sînt mai bune: din sl.
posmechŭ „rîs” (Cihac, II, 289); din germ.
Posen „
glume” (Tiktin; Scriban). – Der.
poznaș, adj. (hazliu, glumeț; ștrengar;
rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut.
pozna provine din
rom.