prăvălíe (prăvălíi),
s.f. – s.f. – Magazin
mic,
dugheană. Origine incertă. După Tiktin,
legat de
prăvăli „a se învîrti, a se rostogoli”, cf. sb.
provalija „
prăpastie” (Scriban),
dar der. nu este convingătoare semantic. În
Pravila lui
Matei Basarab (1640), se vorbește de
prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă; de unde pare că s-
ar putea presupune că în
sec. XVII cuvîntul
era simțit mai
puțin vulgar decît
cîrciumă, lucru imposibil
dacă se
pornește de la
prăvăli. Der. din sl.
pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic.
Ar trebui să ne gîndim la
prăvărie „magazin de
praf de
pușcă” (cf.
praf), de unde s-
ar fi
trecut ușor la sensul de „prăvălie în
general, depozit”; cu atît mai
mult cu
cît în
limba veche se obișnuia să se
arate și
felul vînzării:
prăvălie de vin.