pregetá (pregetát, pregetát),
vb. –
1. A se îndoi, a
ezita, a
pierde timpul, a
șovăi. –
2. A întîrzia. Lat.
pῑgritāri, prin intermediul unei
forme cu metateză, *
prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea,
Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *
prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai
puțin probabilă. – Der.
preget, s.n. (îndoială,
șovăire;
lene);
pregetător, adj. (
încet, întîrziat, leneș).