prepúne (prepún, prepús),
vb. –
1. A antepune. –
2. A
prezenta, a
supune. –
3. A suspecta, a
bănui, a se îndoi. –
4. A
traduce, a
tălmăci. –
5. A
copia. Lat.
praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește
azi cu sensul 3. – Der.
prepus, s.n. (suspiciune, îndoială);
prepuelnic (var.
prepuitor),adj. (suspicios). Cf.
pune.