primí (primésc, primít),
vb. – A
lua, a
accepta, a
admite. – Var. înv.
priimi. Sl.
prijęti, priimą (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291;
Iordan,
Dift., 139), cf. sb., cr., slov.
primiti. – Der.
primire, s.f. (recepție);
primitor, adj. (ospitalier; s.m., destinatar);
primiință, s.f. (înv., recepție).