pristáv (pristávi),
s.m. –
1. Crainic. –
2. Ordonanță, poruncă. –
3. Intendent,
vătaf. Sl.
pristavŭ „ușier” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Conev 60). – Der.
pristăvi, vb. (înv., a instala în funcție, a
preda postul), din sl.
pristaviti;
pristăvoaie, s.f. (
soția pristavului);
pristavlisi, vb. (a înmîna), din
rus.
pristavlivati, toate înv.