puf (púfi),
s.m. –
1. Pene mici și
moi. –
2. Perișor. –
3. Obiect care servește la pudrat. – Mr.
puh. Sl.
puchŭ (Cihac, II, 298), cf. bg., slov.
puh. Se
confundă cu
rădăcina expresivă a lui
puf, interj. – Der.
pufos, adj. (
moale, afînat);
pufărie, s.f. (
saltea de
puf);
pufuliță, s.f. (
plantă, Epilobium hirsutum);
împufat, adj. (afînat).