purcél (purcéi),
s.m. –
1. Godac. –
2. Pată de cerneală. – Mr.
purțel, megl.
purțoi, istr.
porce. Lat.
pŏrcĕllus (Pușcariu 1406; Candrea-Dens., 1527; REW 6660), cf. it.
porcello, prov., cat.
porsel, fr.
pourceau. – Der.
purcea, s.f. (scrofiță;
scroafă; Arg.,
ladă de
bani);
cică (var.
cicio), interj. (servește la chemarea
porcilor);
purcelușe, s.f. (scrofiță);
purceli, vb. refl. (a se împerechea
porcii). – Cf.
porc.