raft (ráfturi),
s.n. – Harnașament,
hamuri. Tc.
raft ‹ per.
raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb.
raht. – Der.
rahtivan (var.
rară raftivan), s.m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile
cailor de la
curte), din tc.
rahtevan;
înrăfturat, adj. (înșeuat).