răgáz (răgázuri),
s.n. – Repaus, odihnă,
așteptare, amînare. – Var.
regaz. Origine incertă.
Poate fi un der. din sb.
gaz „
vad”; cf.
zăgaz și sb.
(za)gaziti „a
trece prin
vad”, sb.
razgaziti „a fixa separat”, care
permite să
presupunem un *
răzgaz (cf.
răstimp față de
zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp.
vado „repaus”. Relația cu sl.
rokŭ „
soroc” sau lituan.
rákas „
soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic.