răpúne (răpún, răpús),
vb. –
1. A
învinge, a întrece. –
2. A
pierde, a
face să
piardă. –
3. A extermina, a anihila, a suprima. –
4. A
ucide. –
5. (Refl.) A
muri. Lat.
rĕpōnĕre (Pușcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it.
rippore, prov.
repondre, sp.
reponer, port.
repôr. – Der.
răpuitor, adj. (care
ucide).