retevéi (retevéie),
s.n. –
Par,
resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea,
Dacor., I, 271, din mag.
retesz-fej, cf.
retez. Ar putea fi în
loc de *
restevei, dim. de la
resteu, dar der. nu pare normală.