rînduneá (-éle),
s.f. –
Pasăre călătoare (Hirundo rustica). – Var.
rîndunică, rînduniță, rîndurea, rîndurică. Mr.
(a)lîndură, (a)rîndură, lindurușe. Lat.
hirundinem, de la
forma dim. *
hirundinĕlla (Diez, I, 357;
Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it.
rondinella, fr.
hirondelle; pentru pierderea lui
hi- în
dialectele din S, cf. S.
Pieri,
Arch. Rom., XII, 157.
Ipoteza din lat. *
harundŭla (Candrea,
Éléments, 43; Pușcariu 1465) nu pare necesară. În
uzul actual, este un hibrid morfologic,
deși se obișnuiește folosirea sing.
rîndunică (care înlocuiește tot mai
mult pe
rîndunea)
alături de pl.
rîndunele. Der.
rîndunică, s.f. (ultima din
cele cinci pînze de
catarg; furcuță la
cai);
rîndunel, adj. (agil, rapid).