rît (rấturi),
s.n. –
Botul porcului. Sl.
rŭtŭ „
bot” (Cihac, II, 314; Conev 89). Este dubletul lui
rît, s.n. (Trans., fînaț,
pășune), care se consideră der. din mag.
rét, din aceeași
rădăcină sl. (Gáldi,
Dict., 153),
dar care
poate proveni și
direct din sl., cf. bg.
răt „
colină”, slov.
rot „
pășune pe o
colină”, și în
plus are
dublul sens al lui
bot. – Der.
rîtan (var.
rătan), s.m. (
grosolan, necioplit), cf.
botos;
rîtos, adj. (insolent, obraznic).