rușuí (-uésc, -ít),
vb. – (Mold., înv.) A uzurpa, a pune stăpînire. – Var.
rușii. Sl.
rušiti „a se da la o
parte, a se
muta”; la origine, s-
ar fi
zis despre acțiunea de a
schimba pe
ascuns pietrele de
hotar de pe un
teren. De
aici, cu
l expresiv,
rășlui, vb. (a uzurpa, a
lua cu forța). Explicația lui Tiktin, prin intermediul lui
răzluși, vb. refl. (înv., a se separa, a se îndepărta) ‹ sl.
razlučiti, nu este convingătoare.
Cred că etimologia
corectă este numai
cea arătată deja de Ghibănescu;
dar îmi
lipsește posibilitatea de a o confirma.