sacá (sacále),
s.f. –
1. Butoi pe
două roți, pentru transportat
apa. –
2. (Arg.) Trăsură de închiriat. Tc. (arab.)
saka „sacagiu” (Roesler; Șeineanu, II, 304; Ronzevalle 99), cf. sb.
saka, ngr. σαϰϰᾶς, sp.
azacán. – Der.
sacagiu, s.m. (
apar);
sacabaș, s.m. (
șeful sacagiilor), din tc.
saka bași.