șáfer (-ri),
s.m. –
1. (Înv.)
Samsar, intermediar. –
2. (Mold.) Proxenet, pungaș. – Var.
șafăr, șofar, schifar, șufăr. Germ.
Schaffer „realizator”, prin intermediul
pol.
szafar, rut.,
rus.
šafer (Cihac, II, 383; Tikin; Sanzewitsch 209; Panaitescu,
Influența polonă, 42) sau al mag.
sáfár (Gáldi,
Dict., 158).
Cum acest cuvînt se aplică de
obicei evreilor, este posibil să se fi contaminat cu ebr.
šafer „
cartea (
legii)”. – Der.
șufări, vb. (a
fura, a
șterpeli).