sálbă (sálbe),
s.f. –
1. Colier,
colan. –
2. (Trans.)
Panglică împodobită de
pus pe
cap. –
3. Salbă-moale, s.f. (caprifoi, Evonymus pratensis). Origine incertă.
Prezență lui
salbă-moale, care nu se
poate explica prin primele
două sensuri,
arată că trebuie să se
pornească de la
salbă „
salvie” al
cărui sens nu a
fost dovedit,
fiind înlocuit de
salvie, v.
aici. În acest
caz este
vorba de lat.
salvia (Pușcariu 1498; REW 7558), cf.
alb.
šabi, it., cat., sp.
salvia, fr.
sauge, port.
salva (
forma port. pare să
indice că se
poate presupune un lat. *
salva). Schimbarea semantică, deloc
ușoară, a
fost explicată de Cihac, II, 324,
pornind de la
faptul că țărăncile obișnuiau să
facă salbe din caprifoi și
salba-dracului, totuși Cihac își
pornea explicația de la etimonul
pol.
szalba „
lumînărică”, ceea ce nu e
sigur. Cu atît mai
puțin, der. din lat.
subalba (Candrea,
Éléments, 3; Candrea; cf. în
contra Densusianu,
GS, VI, 364); din lat.
salva ‹
salvāre,
fiind vorba la
început de un talisman (Tiktin); sau din lat. med.
*ex-alba „
mărgică” (Scriban). Din
rom. provin rut.
salba (Candrea,
Elemente, 402),
săs.
sâlbê, și probabil
pol.
szalba, pomenit mai
sus.