sămînță (semínțe),
s.f. –
1. Organ de reproducere la
plante. –
2. Sîmbure. –
3. Semen. –
4. Rasă, generație. –
5. Origine,
cauză. –
6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl.
simință, istr.
sămințe. Lat. *
sementia (Pușcariu 1608; REW 7804;
Iordan,
Dift., 108), cf. it.
semenza, prov., cat.
semença, fr.
semence. Are și pl.
sămînțuri, cu
valoare colectivă. – Der.
semincer, s.m. (
copac salvat de la
tăiere, pentru reproducere;
știulete de
porumb ținut pentru sămînță);
seminție, s.f. (
rasă,
castă, generație);
însămînța, vb. (a
semăna). Din
rom. provine mag.
szémuncia (Edelspacher 22).