sănătáte (sănătắți),
s.f. –
1. Stare generală bună a organismului. –
2. Sănătate (1)
publică. –
3. Salut, formulă de salut. –
4. Toast. –
5. Gata,
nimic mai
mult! (funcție de interj.). – Mr.
sînătate, megl.
sănitati. Lat.
sanĭtatem (Pușcariu 1509; REW 7580), cf.
alb.
šendet (Meyer 405; Philippide, II, 653), it.
sanità, prov.
santat, fr.
santé. Pentru ultimul sens, cf.
pace. – Der.
sănătos, adj. (
teafăr; salutar, salubru;
întreg,
fără defect; intact, incoruptibil; teribil, respectabil), mr.
sînătos, megl.
sînitos, din lat.
*sanĭtōsus (Meyer,
Alb. St., IV, 35; Pușcariu 1519; REW 7580a), cf.
nap.
sanetuse, campid.
sanidozu, cuvînt de
uz comun (
ALR, I, 131);
nesănătos, adj. (
fără sănătate, morbos,
bolnav);
sănătoasa, s.f. (fam.,
fugă,
scăpat);
poate prin aluzie la proverbul
fuga-i rușinoasă dar e sănătoasă;
însănătoși (var.
sănătoșa), vb. (a se
face bine, a se
vindeca);
sunătoare (var.
sănătoare, sănitoare), s.f. (pojarniță, inimioară, Hypericum perforatum;
numele altor plante, Crepis foetida, Helianthemum mobile, Hyosciamus niger, Gnaphalium dioicum), datorită virtuților sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerîndu-se der. de la
a suna (Pușcariu,
Lr., 17; după Tiktin și Candrea, din lat.
sanatōria, cu aceeași modificare). – Der. neol.
sanatoriu, s.n.,
fin fr.
sanatorium;
sanitar, adj., din fr.
sanitaire;
sănicioară, s.f. (
iarba-frîntului, Sanicula europaea), probabil intrepretarea neol. a
numelui științific al
planetei, cf. mag.
szaniczor (Tiktin).