scáfă (-fe),
s.f. –
1. (Înv.)
Ceașcă,
cupă,
vas. –
2. (Mold.)
Strachină. –
3. Polonic, căuș,
vas de
lemn. –
4. Hîrcă. – Mr., megl.
scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice
obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu,
Elementele, 468), cf. it.
scafa „
barcă” (REW 7653). – Der.
scăfîrlie (var.
scăfălie), s.f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv
-îrlă, cf.
cocîrlă, ciocîrlie;
scăfău, s.n. (
polonic de
lemn);
scăfiță, s.f. (Mold.,
strachină).