scandál (-luri),
s.n. –
Zarvă,
tărăboi. – Var. înv.
scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49,
sec. XVII), și modern din fr.
scandale. – Der.
scăndăli, vb. (a scandaliza),
sec. XVII, înv.;
scandalagiu, s.m. (
persoană scandaloasă);
scandaliza, vb., din fr.
scandaliser;
scandalos, adj., din fr.
scandaleux.