scărmăná (-ármăn, -át),
vb. –
1. A
smulge și a răsfira
lîna sau alte materiale. –
2. A carda, a dărăci. –
3. A
scutura, a zgîlțîi. –
4. A
cerceta, a examina, a
nota. – Var.
rară càrmăna. Mr.
scarmin, scărminare, megl.
rascarmin, ras-cărminari. Lat.
escarmĭnāre (Pușcariu 1544; Candrea-Dens., 265; REW 2958), cf. sp.
escarmenar, calabr.
scarminare, Capodistria
me scremeneo „îmi smug
părul”. – Der.
scărmănător, s.m. (dărăcitor);
scărmănătoare, s.f. (dărăcitoare);
scărmănătură, s.f. (
darac; dărăcit; pedeapsă);
scărmăneală, s.f. (
bătaie, chelfăneală).