scáun (-ne),
s.n. –
1. Mobilă pe care
poate sta o
singură persoană. –
2. Masa dogarului și a rotarului și, în
general, bancul de lucru. –
3. Butucul măcelarului, măcelărie. –
4. Suport, postament,
picior. –
5. Punte, căluș la
vioară. –
6. Cuzinet la
cuiul inimii de la
car. –
7. Clește dublu care
prinde talpa saniei . –
8. Tont. –
9. Sediu, reședință, capitală. –
10. Regat, domnie. –
11. (Înv.) Jurisdicție, circumscripție. –
12. Sediu al inteligenței, judecății, cugetării, înțelepciunii. –
13. Diaree, evacuare a intestinelor. – Var.
Banat, Trans.
scamn. Mr.
scamnu. Megl.
scand, istr.
scǫnd. Lat.
scamnum (Pușcariu 1546; REW 7649), cf. it. (calabr.)
scanno, prov.
escan, sp.
escano, port.
escanho. Rezultatul
rom. este discutabil, cf. Procopovici,
RF, II, 185; Ivănescu,
BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se
presupune că
ar trebui să se
pornească de la o var. lat. *
scabnum, ca
efect al unei contaminări cu
scabellum (Tiktin) sau prin a fi un
b primitiv (
Graur,
BL, IV, 113);
dar ar fi de
presupus că
scamnum s-
ar fi folosit
alături de
*scabnum,
dacă se ia în considerație var. Mai probabil
scaun este un rezultat intern,
pornind de la
scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că explicația
acestei evoluții nu este simplă. Este de remarcat că
grupul mn, deși curent în
rom. (
lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se
confunde uneori cu
vn, bn, cf.
rîvni ›
rîmni, rîmnic ‹ sl.
rybĭnikŭ,
schimnic ›
schivnic, pivniță ›
pimniță etc. Rezultatul dialectal,
scand, pare să provină dintr-o disimilare de
tipul scamnu ›
*scamdu. Der.
scăunel (var.
scăueș), s.n. (
scaun mic),
poate din lat.
scabellum (cf. REW 7633) sau mai probabil din
scăunel, ca
cetioară ‹
cetinioară ‹
cetină;
scăunaș, s.m. (scăunel; s.m.,
geambaș, negustor de
vite);
scăuneci, s.n. (Olt., Trans.,
scaun mic);
scăunoaie, s.f. (
masă de dogar);
înscăuna, vb. (a întrona);
descăuna, vb. (a detrona).