scóică (-ci),
s.f. –
1. Specie de moluște, cochilie. –
2. Os mort, tumoare pe tendon. –
3. Ureche, pavilion al
urechii. –
4. Țintă cu
cap de metal strălucitor,
drept ornament. Sl.
skolĭka (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg.,
pol.
skojka, sb., cr., slov.
skoljka.