scúlă (-le),
s.f. –
1. Bijuterie, giuvaier. –
2. (Pl.) Lucruri,
obiecte,
catrafuse. –
3. Instrument, unealtă, ustensilă. –
4. Organ sexual masculin. Origine incertă. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv”, cf. ngr. σϰουλαρίϰι „
cercei”. Legătura cu gr. σϰῦλον, eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu,
Elementele, 469), sau cu
scul (Scriban) nu este convingătoare.