șerbét (-turi),
s.n. –
1. Înghețată, răcoritoare. –
2. Preparat dulce din
fructe cu
zahăr. – Mr., megl.
șirbet. Tc. (arab.)
șirbet (Roesler 609; Șeineanu, II, 336; Ronzevalle 106), cf. ngr. σερμπέτι,
alb., bg., sb.
serbet, it.
sorbetto, fr.
sorbet, sp.
sorbete (REW 7594b). – Der.
șerbegiu, s.m. (servitor care servește
șerbetul), din tc.
șerbetci. Este dubletul lui
șorbet, s.n., din fr.,
puțin folosit.