șes (-eásă),
adj. –
Plan,
neted. – Var.
șeț. Lat.
sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf.
alb.
šeš (după REW
rom.
ar proveni din
alb., opinie nefondată); cf. și
ședea. – Der.
șeș, s.n. (cîmpie);
șest, s.n. (
parte netedă a unui
obiect;
Banat,
șes), a
cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *
sĕssĭtum);
șestină (var.
șeștină), s.f. (Olt., Trans.,
șes, cîmpie).