sfîrșí (-șésc, -ít),
vb. –
1. A termina, a
isprăvi. –
2. (Refl.) A se termina, a
lua sfîrșit. –
3. (Refl.) A se
prăpădi, a
muri. – Var.
săvîrși. Megl.
sfășǫs. Sl.
sŭvrušiti (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 449). – Der.
sfîrșenie, s.f. (înv., terminare,
moarte);
sfîrșală, s.f. (slăbiciune, leșin, terminat,
isprăvit; s.n., final,
moarte);
nesfîrșit, adj. (infinit);
săvîrșitor, adj. (înfăptuitor, făuritor);
desăvîrși, vb. (a
isprăvi; a finisa; a perfecționa);
desăvîrșit, adj. (
perfect, exact).