sgárdă (-ắrzi),
s.f. –
1. Salbă, colier. –
2. Curea sau
cerc de metal de la gîtul cîinilor. –
3. (Arg.)
Cravată. – Var.
zgardă. Origine necunoscută. Explicațiile prin
gard (Geheeb 37), din rut.
garda „
podoabă” (Pușcariu,
Dacor., II, 610), din
alb.
škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din
gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din
rom. (Miklosich,
Wander., 20); același lucru se
poate spune și despre cuvîntul
alb.