sgîrcí (-césc, -ít),
vb. –
1. A contrage, a se strînge. –
2. (Refl.) A fi
meschin, a se
scumpi. – Var.
gîrci, cîrci, și der. Sl.
sŭgrŭčiti sę (Miklosich,
Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf.
ceh.
skrciti. – Der.
sgîrci (var.
sgîrc), s.n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de
bice);
sgîrcit, adj. (avar,
meschin; strîns, chircit);
sgîrcenie, s.f. (avariție, calicie);
sfîrc, s.n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de
bici), cuvînt de
uz general (
ALR, II, 68), este
fără îndoială deformare de la
sgîrc,
apropiat de
rădăcina expresivă
sfîr, cf.
spîrc.