sgîț-
–
Rădăcină expresivă care pare să
indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf.
hîț, bîț, fîț. – Der.
sgîtie, s.f. (
poreclă pentru
fete zglobii) probabil cuvînt identic cu
sgatie, s.f. (
șarpe), a
cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o
leagă în
mod eronat cu sl.
gadŭ „
animal”);
sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare);
sgîlțîi (var.
zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a
scutura, a zgudui), a
cărui legătură cu sl.
klŭcati „a palpita” sau bg.
skălčištjam (Conev 60) este improbabilă;
sgîlțîială (var.
sgîlțîitură, sgîlțînătură), s.f. (scuturătură, clătinare).