sglăvóc (-ci),
s.m. –
1. Moacă,
babă (Cottus gobio). –
2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var.
z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb.
glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf.
pol.
głowacz,
ceh.
lawouch și
glavă. Legătura sensului al doilea cu rut.
gliba „
bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.