sîmceá (-éle),
s.f. –
1. Dorn,
priboi. –
2. Cioc, clonț, vîrf,
culme. –
3. (Olt., Trans.)
Briceag,
brișcă. –
4. (Olt.)
Zori de
zi, auroră. – Var.
simcea. Lat. *
summĭcēlla (Candrea,
Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la
summa „vîrf”. Mai
înainte a
fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1873, 239), și de lat.
*sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, REW 6823). – Der.
sîmcela, vb. refl. (a se
ivi zorile);
sîmcelat, adj. (
ascuțit,
subțire);
sîmcelos, adj. (țuguiat);
sîmci, vb. (Olt., a se
toci).