síne
pron. – El însuși. Lat.
se, modelat ca
mine, tine, pentru a evita
prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică, cf. lat.
sese, sp.
consigo. Se folosește ca
mine (pron. pers. de
persoana a-III-a, la
cazurile prepoziționale; înv., acuzativ
fără prep.);
dar a
ajuns să însemne „
cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.:
în sinea lui ‹
în sine „înlăuntrul său”,
în sinea mea „pentru
mine” etc.; și, de
asemeni, cu posesivul enclitic
în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În
sec. XIX s-a folosit pentru a
traduce pref.
auto-;
sineiubire (egoism);
sinestătător (autonom) etc. Dintre
aceste formații s-au
păstrat în
limbă numai
sinucidere și
sinucigaș.