șoáldă (-de),
s.f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ.
Schuld „
vină”, prin mijlocirea
săs.
scholt (Lacea,
Dacor., III, 745). – Der.
șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a
ajuns să se
confunde cu
șoldiu „deșelat”;
șoltic, s.m. (ștrengar,
șmecher);
șolticărie, s.f. (
minciună, înșelătorie).