șoárice (-ci),
s.m. –
Mic animal rozător de culoare gri (Mus musculus). – Var.
șoarece și der. – Mr., megl.
șoaric, istr.
șoreču. Lat.
sōrĭcem (Diez, I, 389; Cihac, I, 275; Pușcariu 1602; REW 8089), cf. vegl.
surko, it.
sorcio, berg.
sorek, calabr.
suóriciu, cors.
sóragu), sp.
sorce. – Der.
șoricar, s.m. (
specie de
șoim, Buteo
vulgaris), cf. calabr.
suricaru;
șoricărie (var.
soric(ăr)ime, șoricărit), s.f. (mulțime de
șoareci);
șoricel, s.m. (
șoarece mic; umflătură la
cal sau la
vite);
șoricesc, adj. (privitor la
șoareci);
șoricioaică (var.
șoricică, șoriceasă, șorecie), s.f. (arsenic;
otravă de
șoareci, în
general), rezultatul unei contaminări cu
săricică;
șoriciu, adj. (gri):
sorocină, s.f. (
Banat,
coada-șoricelului, Achillea millefolium), probabil în
loc de *
șorecină (după Candrea, din lat.
sōrĭcῑna).