șovîlc
interj. – Exprimă
ideea de șchiopătare sau de scufundare. – Var.
șobîlc, știobîlc, știopîlc, știulbic, știuldic. Creație expresivă, cf.
bîldîbîc, hîltîc, cobîlț, șontîc. – Der.
șovîlcăi, vb. (Mold., a șchiopăta);
șovîrcăi, vb. (a
șovăi, a
ezita);
șovîrnog, adj. (
șchiop);
știobîlcăi, vb. (a se
bălăci);
știuldica, vb. refl. (Trans., a se
cufunda);
știulbica, vb. (Trans., a
căuta sub
apă);
știulbic (var.
știuldic, știrbic, știulbic), s.n. (Trans.,
prăjină cu care se
scot peștii din ascunzători).