spóncă (-ci),
s.f. –
Copcă, agrafă,
cataramă. –
Pe sponci, în cantitate
mică.
Pol.
szponka, sb., cr., slov.
sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia
pe sponci (de a
cărei identitate cu
sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la
hainele care
abia pot fi încheiate.