stafídă (-de),
s.f. – Boabă de
strugure uscată. – Var.
strafidă (Mold.). Mr.
stăfidă, megl.
stăfigă. Ngr. σταφίδα (Roesler 576; Tiktin; Sandfeld 18), cf. calabr.
stáfida, bg.
stafida, alb.
stafidhë. – Der.
stafidi, vb. refl. (a se
usca, a se descărna), cf. ngr. σταφιδιάζω „a se
usca strugurii”. ἔ γινε σταφίδα „s-a sfrijit” (cf. Gáldi 256).