șteáză (-éze),
s.f. –
Nuia cu care se țin separate ochiurile
plasei. Lat.
schidia „
așchie” (Diculescu,
Elementele, 467; Pușcariu,
Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it.
scheggia, fr.
esquille. Pentru
rom. e mai
bine să se
pornească de la lat.
scida ‹ gr. σχίδη „fîșie smulsă”.