șteáză (-éze),
s.f. – (Trans.)
Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „
coș” (Diculescu,
Elementele, 466) pare îndoielnică.
Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der.
șteza, vb. (a da la
piuă);
ștezar, s.m. (piuar).