știínță (-țe),
s.f. –
1. Cunoaștere. –
2. Cunoștință. Lat.
scientia (Tiktin;
lipsește în REW 7718a), cf.
ști sau rezultatul intern de la
ști, ca
voință ‹
voi, năzuință ‹
năzui, etc. – Der.
științific, adj., după fr.
scientifique;
științificește, adv. (din
punct de
vedere științific);
neștiință, s.f. (ignoranță);
neștiințific, adj. (
fără metodă științifică);
înștiința, vb. (a informa, a aviza, a
face cunoscut; a anunța, a preveni; refl., înv., a
lua cunoștință, a-și asuma);
înștiințător, adj. (informator, anunțător).