stînjení (-nésc, -ít),
vb. – A incomoda, a stingheri, a
deranja, a
jena, a
împiedica. – Var.
stînjîni, stîngăni, stingheri, și der. Sl.
sŭtęgnąti, participiul
sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai
curînd din sl.
sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparține aceleiași
familii de la vb.
tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este
clară. – Der.
stînjeneală, s.f. (stinghereală, neplăcere);
stînjenitor, adj. (care stingherește);
stînjie, s.f. (Trans.,
obadă care acoperă capătul
osiei carului);
stingher, adj. (desperecheat,
fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la
stingheri, al
cărui semantism este anormal,
dar care este o creație literară,
fără curs în
limba populară (după Giuglea,
Dacor., II, 901, din lat.
singularis contaminat cu
stinghie; după Densusianu,
GS, IV, 290, din lat.
*extraiugularium care s-
ar fi
zis la
început boilor fără pereche).